Temele recurente sunt dino-cameleonii cu iz de mozaic, Shadow (amicul mai dark al lui Sonic) și figurinele Minecraft (intrate de vreo două luni). Izolat, niște jucării SuperThings, altele Hot Wheels, toate “culese” de pe la școală (criterii de eligibilitate în grupurile de “prieteni”…). Și o scrisoare desenată pentru Moș Crăciun, cu următorul monstru dino pe care îl va primi.
Se mențin teme din seria trecută la început de lună, însă apoi se pierd treptat și revine preponderent la dinozaurii lui. O tehnică relativ recentă e cea de colorat în stil mozaic (5 și 30 aug.), parțial inspirată de pictura pe numere. Cei doi dinozauri care înghit animăluțe mai mici pe gură și le scot prin burtă sunt o pledoarie pentru următoarea jucărie pe care și-o dorește, un Velo-Blue-Super Colossal care să-i țină de urât gigantului Carnotaurus pe care-l are deja de un an. E programat pentru Crăciun, deci o să ne mai “cânte” o vreme. Luna asta a început și o pictură pe numere imensă – evident, tot cu un dino; când e gata îl prezentăm cum se cuvine.
E cea mai plimbăreață serie pe anul ăsta, să simțim că e vacanță. Începe lângă Varna și se termină în Vamă, cu opriri în Sibiu și Budapesta. Nu știu dacă am prins desene din toate locurile, oricum au influențat prea puțin spre deloc; aici o selecție de 21 din 50.
Luna asta a explodat producția. Aici o selecție de 35 din 62.
Nu mai știu dacă a mai fost El Gran Majá (un monstru marin fictiv despre care a aflat tot de pe YouTube), acum apare pe ici-pe colo, alături de alți monștri marini, tereștri, zburători sau hibrizi (avem de toate!) Siren Head și Sea Eeater se mențin, în diverse formule și/sau combinații cu alți monștri sau dinozauri. Au intrat în scenă personajele din Minecraft, mulțumită seriei de jucărele din ouăle Kinder, dar și zeul Nalo din Vaiana / Moana – la care ne-am uitat deja de prea multe ori 😵 În penultimul desen găsiți o omidă gigantică și zâmbăreață, căreia îi curg balele după niște kakamora (tot din Vaiana). Mai avem piste de mașini (Hot Road) inspirate de o după-amiază de joacă la un prieten și tot felul de dulcegării desenate pentru iubirile lui.
Nimic nou luna asta, doar variațiuni pe aceleași teme. Poate corpul uman, deși parcă au mai fost.
New entry sunt (1) personajele din Bobiță și Buburuză (despre care am aflat de la Andra, coordonatorul nostru de terapie) și (2) desenatul într-un caiețel A5 pe care l-a primit de la Diana, la finalizarea cursurilor de desen pe anul ăsta. Desenează pe sărite în el și nu mă lasă să-i rup paginile, așa că am o temă nouă – să baleiez în caiet pentru luna în curs. Măcar așa mai reducem fițuicile cerșite de la doamna învățătoare.
Dino, dino și iar dino, plus niște invenții venite din noaptea minții, tot de pe YouTube – vezi monstrul cu mână pe cap, care l-a făcut să-i fie frică să mai folosească toaleta :)) Nimic grav, doar o ciondăneală în plus. Nino-nino într-o exprimare veselă și colorată 🙂 Între timp, interesul meu pentru dinozauri crește cu fiecare pagină citită seara – și se întâmplă să avem o carte mai serioasă decât i-am dat credit inițial. Fa-bu-los domeniu!
O lună confuză (mai ales pentru mine), în care se-amestecă vulcanul din februarie cu mărțișorul, cu Happy Easter (ca să nu zic iar, greșit, ceva cu Paștele) și cu mult-așteptatul cadou de ziua lui (pentru care mai are vreo două luni de răbdat…). Un haos vesel și colorat în lumea lui, care aduce mici picături de bucurie în haosul obositor din lumea mea. Cineva îmi spunea, în “lumina caldă” a sărbătorilor pascale, aflând probabil a zecea oară cu ce mă ocup, că profesorii sunt niște ăia, au numai concediu. Deși nu mă consider profesor, în lunile astea chiar sunt și nu pot decât să bălesc după concediu. Rectificăm, deci: profesorii bălesc după concediu, nu au numa’ concediu. Maybe for a good reason. Era despre copil și l-am hijacked și nici nu mă obosesc să șterg, atât de haosată sunt. Ouă fericite!
Producția de desene și-a revenit un pic; ne-a ajutat și vacanța. Un new entry sesizabil e vulcanul Vezuviu, pe care Zeno l-a văzut chiar cu ochii lui în primele zile în care l-a desenat. I-a fost chiar puțin frică și, dacă ne gândim un pic, pe bună dreptate: oare cum pot locui oamenii ăia liniștiți, în preajma unui vulcan activ? Nici eu nu eram convinsă de ce-i spuneam ca să-l liniștesc.
Dinozaurul verde care se repetă, de multe ori cu vulcanul în spate, este făcut după conturul singurei jucării “de călătorie” pe care a avut-o cu el (pe lângă nelipsitele Roro și Roma, cele “de nani”). Desenul după conturul obiectelor e o tehnică relativ nouă pentru el – cred că e adaptat după desenul pe conturul mâinii (cum e cel din 13 februarie), care sigur e ceva mai vechi pentru că au tot făcut asta pe la grădi.
Săptămâna asta mi-a picat în mână o broșurică la atelierul de desen. Scria acolo că simțul proporțiilor se dezvoltă mai târziu – poate începând cu vârsta de 10 ani, dacă am reținut bine. Era util să fi știut asta mai din timp; noroc că el oricum nu m-a bagat în seamă cu puținele ocazii când n-am rezistat și i-am făcut observații pe tema asta – deși mi-am propus să intervin cât mai puțin spre deloc.
Ca un făcut, odată ce a început cursurile de desen s-a lăsat de desenat :)) Nu de tot, dar aproape. Producția a scăzut brusc pe la jumătate, dar poate că era și timpul. Oricum ar fi, ne bucurăm de fiecare desen pe care îl face.
Pe lângă monștrii obișnuiți, o să vedeți și multe bisericuțe – semn că e pătruns de orele de religie de la școală 🤭
Luna asta producția a scăzut semnificativ – era de așteptat să se întâmple și asta. A descoperit o cărțulie de colorat pe numere și acolo l-am “pierdut” niște zile bune. Am fost oricum ocupați și cu seturile de Lego primite de la Moș Crăciun.
Tematica e clar mai variată decât în alte luni, s-a simțit mult și spiritul Crăciunului. Cred că cel mai interesant desen pentru mine e cel cu buburuza-dino (din 6 decembrie), a cărui explicație e destul de simplă. Clasa din care face parte poartă numele “Buburuzelor”, iar el se imaginează totodată și ca dinozaur. Mi se pare destul de limpede că ar fi un autoportret 🙂 Apoi mi-a mai plăcut ideea de a mă desena pe mine mică; când l-a desenat n-a zis decât că e mami, dar acum, când ne uitam la pozele desenelor, a zis spontan că “acolo ești tu când erai mică”. Faptul că poate rămâne cu ideea că un adult a fost cândva un copil e încurajator. Pe ici-pe colo se vede și pe unde au ajuns la școală cu literele și cifrele, dar și că începe tot mai des să vrea să scrie.
