Deși la prima vedere ariciul Sonic (cel sângeros) a fost cap de afiș luna asta, a intervenit în forță și decisiv Buzz Lightyear. Schimbarea o datorăm unei întâmplări nevinovate: după o ieșire la cinema (fără copii), am ajuns într-un chioșc de țigări și ziare (d’ăla mai de fițe, dintr-un mall). Cât așteptam să plătească persoana din fața noastră, am scanat rapid rafturile (cum altfel?) Mi-au picat ochii pe niște cărți de la Disney cu figurine, am pus mâna rapid pe vreo două și am mers la casă. Abia apoi am văzut că sunt un pic cam scumpe, că sunt “povești audio” și că de fapt trebuie să mai comanzi o boxă specială ca să le poți asculta… Mno, dacă-i așa, atunci să spargem bani până la capăt! După câteva zile a venit boxa. A fost și este o mare senzație, a făcut toți banii!
Nu doar că a ajuns să asculte povești la care înainte nu ar fi vrut să se uite (precum 101 Dalmațieni, pe care am încercat în repetate rânduri să i-l strecor, fără succes; se plictisea repede în prima parte și renunța), dar din curiozitatea de a urmări textul pe carte, în paralel cu varianta audio din boxă, și-a dat drumul la citit în câteva zile. Pur și simplu ia o cărticică și n-o lasă din mână până nu o termină. Asta a fost cu totul neașteptat. Recunosc, au mai fost și “daune colaterale”, generate de noile personaje preferate. Destul de repede mi-a spus că-și dorește o jucărie Buzz Lighyear (una dintre figurinele cărților audio). M-a pus să o caut pe internet, apoi să i-o arăt zilnic, ne-a desenat-o și de câteva ori pe zi, cu alte cuvinte a presat până am cedat. Mult mai repede decât îmi propusesem, mulțumită și unei vizite la medic în care urma să fie puțin chinuit; înainte să intrăm în cabinet mi-a amintit iar de Buzz, așa că sub presiunea momentului i-am zis “Biiine, dacă ești cuminte ți-l comand azi…” Știu, așa se strică copiii, dar mai și greșește omul. În cele mai multe cazuri așteaptă cu lunile pentru câte un Lego sau vreun dinozaur. L-a mai desenat pe Buzz și după ce l-a primit, s-a și supărat într-o zi pe el că nu-i funcționează laserul (e doar un buton colorat cu roșu, dezamăgitooor), dar apoi s-au împăcat și acum sunt buni prieteni. Dorm împreună și merg împreună peste tot, mai puțin la școală (că nu încape în ghiozdan, nu de alta).
Desenele mici, primele din serie, sunt făcute pe câte un sfert de A4 – toate din pauzele de la școală. E fascinant câte detalii poate să cuprindă în ele. Selecția e undeva peste jumătate. Da, erau și mai mulți Sonici sângeroși, Buzzi și alți monștri…
