Category: deZeno

Colecția lunii februarie ’25 _deZeno

E o selecție făcută pe la jumătate, sunt vreo 40 în total – unele mai mâzgăleli decât altele. În tema lunii au rămas monștrii (par să fi dispărut intestinele), care moștri bântuie și distrug (sau apără!) orașe. Avem și câteva case, mașini și oameni în peisaje 🙂 Și străzi! Zice el că pe alocuri sunt și copaci, dar încă sunt greu de recunoscut. Pe undeva apare și Mini a lui Mickey Mouse, dar numai noi știm unde.

Intestine & Monștri

Faza post-Dino (care nu a trecut chiar de tot; faza Dino rămâne fundație solidă și de mare inspirație) este cu – da, ați citit bine – intestine și monștri. E chiar simpatic cum a ajuns să fie preocupat de intestin, a pornit tot de la dinozauri. În cartea noastră mai serioasă despre aceste creaturi e o imagine care ilustrează reconstituirea principalelor organe, la care îmi cerea mereu să-i explic cum funcționează (de la “intră mâncarea prin gură (…) ajunge în stomac” etc. – până la capăt!) Așa a devenit interesat de ceea ce se află înăuntru, în general, iar în paralel a mai învățat și la grădi și la terapie despre corpul uman. Așa a ajuns să se uite pe YouTube la tot felul de materiale despre anatomia omului (că despre cea a dinozaurilor nu prea am găsit), majoritatea în engleză – atât pentru oameni mici, cât și pentru oameni mari (la unele chiar nu mă puteam uita, atât de viscerale erau… iar el se uita cu ochii cât cepele). Nu știu cum a ajuns tocmai intestinul să fie subiect de maxim interes, trecem peste asta. Știu doar că prin toamnă-iarnă a început să deseneze niște guguloaie greu de înțeles, despre care el zice că sunt intestine și, vrem nu vrem, trebuie să-l credem pe cuvânt. Mai jos e ce-am strâns în ultima lună de la grădi, de când ne-am mutat în casa nouă – pe cele mai vechi n-am apucat să le aduc și să le sortez.

Recent ne-a făcut și o surpriză. După o pauză lunguță de desenat ceva cât de cât descifrabil, într-o seară a pornit brusc. Tot mâzgălea cu un creion niște piese de puzzle și nu reușeam să-l conving să nu le mai strice. Eu ziceam, eu auzeam – el avea o treabă. Am avut inspirația să-i pun o foaie albă în față; era precum un printer care rămăsese fără hârtie. Dzââât, dzââât… În câteva zile a turnat colecția de mai jos – care e o idee mai mare, aici e doar o selecție. A fost în mod clar inspirată de filmul Monsters, INC. – cel cu fetița, una dintre mini-obsesiile mai recente. Sunt foarte-foarte curioasă ce mai urmează 😀

Colecția lunii aprilie ’24 _deZeno

Anul trecut pe vremea asta coloratul era încă ceva total neinteresant pentru Zeno. Îmi ia timp să caut dovezi, ele există – de multe ori, fără să vreau. Telefonul stochează mai mult decât aș fi intenționat vreodată, de exemplu tot ce vine pe Whatsapp.

De la o vreme, coloratul a devenit o activitate preferată. Pot spune chiar că a înlocuit Lego, ceea ce este cu totul neașteptat. În ultima lună n-am făcut față cu evidența, vezi mai jos. Cele mai multe sunt făcute acasă, uneori 2-3 pe zi, iar restul sunt de la terapie; cred că a scăpat și una de la grădi. Trebuie să subliniez, însă, că e în principal rezultatul activităților de la terapie, înainte de a fi meritul nostru; noi doar am încurajat. La terapie au insistat pe acest program (coloratul în contur), până când mâzgălelile de nerăbdare s-au transformat în colorat de plăcere.

Tema numărul 1 sunt dinozaurii (printuri de pe net la terapie; desenați de mine acasă… a început să-i deseneze și el), tema 2 colorat orice (acasă, când reușesc să scap de desenat dinozauri), tema 3 desenul liber (se înțelege că-l încurajez cel mai mult). Într-o zi a desenat o chestie super-îmbârligată despre care mi-a spus cu multă siguranță că este o barcă; cu această cheie, am reușit să întrezăresc un vapor văzut de sus – pe care e posibil să-l fi cules din Godzilla. O chestie super-interesantă (cel puțin pentru mine) sunt desenele de linie pe care mintea mea le interpretează automat ca fiind un plan de oraș; pe-asta nu știu de unde a luat-o, el zice că desenează o casă. Voi ce vedeți?