A plusat față de luna trecută, de la 50 a ajuns pe la 80 de desene și a diversificat cu acuarelă (că ne-a văzut pe Sofi și pe mine cu picturile pe numere) și cu modelajul din plastilină (cu care a lucrat la terapie). Aceleași personaje în toate formele de exprimare, realizate cu aceeași lejeritate. Pe unii îi face și din bețe&bile magnetice. Mi-a cerut să i-l cumpăr pe Sittl Lego, dar i-am explicat că, fiind invenția lui (până la proba contrarie), trebuie să facem noi proiectul; încă nu mi-am făcut curaj.

Una dintre acuarele (ultima, aici) e făcută cu o pană de porumbel găsită pe stradă…, asta după ce-i arătasem că pe vremuri se scria cu pana îmbibată în cerneală. S-a chinuit un pic la el, dar ceva tot a ieșit. A abandonat tehnica după ce i-a mâncat pisica pana; nu glumesc, chiar așa a făcut – pisica noastră mănâncă orice. Ce-a rămas din pană am aruncat repede, să nu-și amintească de ea – nici unul, nici celălalt.

Am ajuns și la secțiunea desene, din care am selectat aici un pic peste jumătate. După ce a fost new entry spre finalul lunii august, Sittl a condus scena toată luna septembrie -Sarihead și dinozaurii având doar roluri episodice. New entry pe luna asta e un personaj mai creepy, sau de-a dreptul bloody. Îi zice Sonic și este un monstru care omoară alți monștri Sonic; adică e un personaj multiplu, sau o specie de monștruleți Sonic (încă n-am înțeles și nici nu-mi bat capul), iar ăia se omoară între ei. Am și șters din selecție un desen, de sângeros ce era – m-am îngrozit eu destul! L-am tras de limbă de unde mama Sonicilor i-a sos și p’ăștia, a zis că de pe YouTube; la bunici primește tableta, unde explorează liber… L-am și găsit pe Sonic ăsta, nu pare chiar așa de fioros, dar a umplut YouTube-ul de clipuri cu jocuri (e unul de 5 ore!!!) și tot felul de trăsnăi; nu mi-e rușine nici cu videoclipurile cu seturi Lego – tot ce curge pe căi neoficiale, foarte nocive pentru că îi fac pe copii să nu mai vrea să plece de-acolo. YouTube, oricât îi iubesc și îl folosesc (de îl și plătesc!), e un hău sinistru pentru cei mici; ca și tableta și orice alt ecran pe care adulții din jurul lui nu-l pot supraveghea. Been there, done that – nu mai facem. În fine, i-am zis că e prea nasol ce se întâmplă acolo, că e prea mult sânge, după care a mai frânat puțin și la ultimul desen cu Sonic a zis că roșu e forță, nu sânge… Noroc că mai bagă și câte un curcubeu cu unicorn și căsuțe roz-zâmbitoare, ca să nu ne îngrijorăm prea tare.