Prima postare a fost despre prima mea călătorie, de acum 23 de ani. Aș putea să mai postez ceva vreme despre călătoriile care au urmat – pe măsură ce mi-aș aminti de ele –, dar probabil aș ajunge să scriu numai despre trecut. Ar fi prea plicticos, așa că mi-am propus cu a doua postare să profit de călătoriile din prezent; la cele din trecut mă pot întoarce oricând voi fi în lipsă de alte subiecte.
E 31 august și scriu cu greu pe serpentinele de pe Dealul Negru, în drum spre Sibiu. Oprirea de o seară/noapte la Sibiu e cam tot ce a rămas din vizitele de regulă mai lungi de anii trecuți, la rândul lor o oglindă șearsă a multelor vacanțe petrecute acolo în copilărie. Anul ăsta am decis că nu mai vreau la Sibiu, altfel decât în trecere sau pentru tradiționalele sărbători în familie (cât a mai rămas din ea); mă plictisește teribil, asta și pentru că nu vreau sau nu reușesc să-i văd fața turistică, dar e clar că trebuie să mai insist. Așa că am profitat de singura oportunitate convenabilă ivită pe vara ăsta de a trece pe-colo: să-mi pup fata (care, în vacanțe, când nu plec eu pleacă ea și nu prea mai prindem timp împreună), dar și singura bunică pe care o mai am și pe care o văd prea rar. În plus, mă mai bucur de încă un drum cu Mircea, așa cum ne place nouă: cu plecare când o fi, cu opriri dese, muzică tare și țigări când e traficul îngreunat (conform vorbei: răbdare și tutun).
Viața mea e faină (dar câteodată cam obositoare), între altele pentru că programul nu e la fel prea mult timp. Când stau acasă cu săptămânile, când plec cu săptămânile… asta e în vacanțele de la facultate, că în timpul școlii e cam la fel: când e boierie și am timp de ale mele, când e rupere și nu mai am timp de nimic. De fapt, cel mai interesant e când trebuie să plec în timpul școlii, dar asta nu se spune 😉 (doar că toată lumea o face!)
În prima jumătate a lunii septembrie voi călători cam… să calculez, 280 + 420 + 590 + 400 x 2, deci vreo 2000 de kilometri cu mașina (de fapt, schimb vreo trei mașini). București – Sibiu – Belgrad – București – Strei – București. Nu mai pun că în Serbia voi vizita o bună parte din zona Dunării, ajungem și acolo zilele următoare. Programul, pe scurt, e așa: Limes Congress no. 24, cu baza la Viminacium, între 2 și 10 septembrie și intervenția de urgență de la biserica din Strei, între 10 și 15 septembrie (eu ajung pe 11, din motive logistice). Deocamdată vă pot oferi câteva imagini de pe Valea Oltului, la benzinăria OMV unde oprim întotdeauna să ne bucurăm de priveliște; e locul cel mai bun în care să iei o pauză între București și Sibiu. Și, ca să vezi, mai e și un castru prin apropiere :)))
[OMV, DN7, km198 | https://goo.gl/maps/mBnKX2z7hvz%5D
alexandrateodor 